Deşi e devreme, e târziu, deşi aş putea fi liniştit, nu sunt. Starea care-mi zgândăre simţirea e izvorâtă din adâncul sinelui, acolo unde nimeni, decât o personă are voie să intre. Dar nu a intrat. S-a complăcut în etericul exterior, rece şi crud, care modelează deprimarea. Deprimare care tinde mai apoi să cucerească tot în juru-i, precum o plagă indestructibilă a cărei sete nu poate fi potolită...
06:21, ora magică aleatoare, ale cărei vibraţii mişcă, şi anume, pe mine.